27 nov. 2009

5 little monkeys

Mă obsedează. Stau în casă şi o cânt. Cu voce tare. Argh. Opreşte-te!!

Ştiai?

  1. Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvrestţăi elgeneze, nu cntozeaă în ce odrnie se alfă lirteele îtnr-un cuvânt, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma şi utlima lierta să fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaă colmpetă şi tot o vei ptuea ctii fraă prboelme. Atsa e din cuzaă că nu ciitm feicrae lteiră, ci cvânutul ca un îrtneg.
  2. După prăbuşirea Colosului din Rhodos, locuitorii au fost preveniţi de către Oracol să nu refacă statuia. Aşa că aceasta a rămas în poziţia în care căzuse timp de 900 de ani.
  3. Cel mai lung cuvânt din DEX are 25 de litere: ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE. Există şi alte cuvinte mai lungi, adică termeni medicali sau din chimie. De exemplu: DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA are 36 de litere!
  4. Când vorbim, ne contractăm 72 de muşchi diferiţi.
  5. Recordul pentru cea mai lungă perioadă de timp petrecută fără somn este de 264 ore (adică 11 zile). Experimentul a avut loc în 1964, fără a se folosi vreun stimulator special antisomn.
Aceste chestii au fost luate dintr-o revistă cul', numită Cool Girl. Inteligent, nu?

26 nov. 2009

Queen. Not really Queen.

Din imaginaţie:
Concertul a fost programat la ora 19:00. Pe la ora 18:oo am ajuns cu limuzina personală. Cobor, ajutată de şoferul personal, evident. Merg pe covorul roşu, încerc să evit pe cât pot paparazzi. Nu prea reuşesc, dau interviuri, fac poze.. Eh, chestii obişnuite. Mă întâlnesc cu restul V.I.P.-urilor şi mergem să ne aşezăm la balcon, la locurile rezervate de organizatori. De ce scriu despre concertul acesta? Pentru că am fost rugată:
A fost un concert plăcut. Prima parte, până la pauză a fost incredibilă. S-au cântat melodii din repertoriul formaţiei Queen. Sala a fost arhiplină. Noroc că am avut locuri rezervate, ha ha ha. Erau copii, săracii de ei, care stăteau pe jos. Chiar stăteau pe jos şi nu vedeau nimic! Incredibil, nu-i aşa?! Eu nu aş sta pe jos, pe locul acela murdar, pe unde calcă toată lumea cu pantofii lor murdari şi urâţi (nu toată lumea îşi permite pantofi minunaţi ca şi ai mei). Pauza a fost groaznică, nu am avut loc să ies să fumez şi eu o ţigară. Nu am avut loc să fac nimic. Din nou, prea multă lume. A doua parte a concertului a fost la fel de minunată ca şi prima. Poate chiar mai minunată. Au fost 2 bisuri, unul dintre ele dedicat mie, celălalt dedicat publicului. M-am simţit bine, a fost.. interesant şi cultivant. Hai fată, că ajunge, m-am plictisit să dictez atâta. Ciau, pusy pusy :* :X

Realitate:
Am întarziat, nu mult. Trebuia să ajung pe la 6 jumate acolo, dar am reuşit să fiu prezentă de-abea pe la 7 fără 10-5 minute. Colegii mei s-au bucurat, nu s-au bucurat că am ajuns acolo, să fiu alături de ei, în aşteptarea profesoarei de muzică, care şi ea a întârziat. N-am avut locuri. Stăteau oamenii în picioare. Neh. Eu nu am stat în picioare. Am stat pe jos. De ce să stau să privesc cum se mişcă arcuşurile de la vioară de-odată? Nu avea rost. Am şezut pe jos, pentru că era mult mai comod faţă de scaunele acelea în formă de harpă. Sau ceva cu corzi, nu le-am studiat foarte bine.
Filarmonica Timişoarei a interpretat melodii din repertoriul formaţiei Queen.Prima parte a concertului a fost plictisitoare. Pauza a fost o-chei. Ar fi fost minunată dacă cineva m-ar fi lăsat să cânt la pian. Daaaar nuuuu, nu am cântat la pian. Deloc. Când s-a terminat concertul nu am cântat. De ce? Pentru că era prea multă lume. Asta e. Nu sunt foarte supărată pentru asta. A doua parte a concertului a fost mai faină. Mai marfă. Mai mişto. Mai cul'. De ce? Pentru că au cântat 2 melodii celebre: We will rock you şi We are the champions. Şiiiiii! Pentru că a spus profesoara de muzică :). Au fost şi 2 bisuri. Ambele dedicate spectatorilor. A fost un concert plăcut, o experienţă pe care mi-ar place să o repet. De ce nu?

25 nov. 2009

iPod Touch

Ţin să menţionez că încep să nu mai suport netul, pentru că merge prost şi se blochează tot comp'u de la el. O să ajungă scris pe lista ruşinii, adică pe capacul meu de la veceu'. Ai grijă, tu, net'! Că nu glumesc.

Îmi doresc un iPod Touch. I-am dat nume. Îl va chema iiiPuricele Traian. Ar trebui să fie mândru de viitoarea sa mamă grijulie, care i-am dat nume înainte să iasă din avion (bănuiesc că vine din Canada, deci e străin, va trebui să îl învăţ româneşte). O să avem atâtea amintiri plăcute împreună. Poate o să am şi net la şcoala şi acasă şi oriunde merg cu el. Voi putea scrie posturile de pe el. Nu-i aşa că şi voi la-ţi iubi pe Traian? Toată lumea îl va iubi. Mai ales eu. Şi o să scap de Puiuţ a lu' Denisa, pe care tot eu l-am botezat, parcă atunci când m-a păcălit mă-sa (da, tu Denisa!) că l-a scăpat pe jos şi s-a spart. Nu s-a spart. E sănătos tun. Când o să mai merg şi eu la şcoală o să mă joc cu el şi o să ne înţelegem foarte bine, la fel cum am făcut şi până acum (eu şi Puiuţ). Pe mine toate iPod'urile mă iubesc. Nu e aşa greu de crezut având în vedere faptul că nu am scăpat niciunul pe jos până acum.

Sper să primesc un iPod Taci de Crăciun. Mai e atâââââât de muuult până la Crăciun.

Recunosc că am pretenţii mari de la Traian, dar merit. Dar totuşi, nu sunt aşa mari pretenţile. Vreau să fie generaţia a3a. Problema este că generaţia a3a are doar iPod'uri de 32GB şi 64GB. Eu îl vreau pe ăla de 32GB. Deci, rezultă că nu sunt pretenţioasă, nu?

De vreo lună sau mai mult mă tot plâng la ai mei că vreau aşa ceva. Mi-au zis " Îţi luăm, îţi luăm.." O să îmi ia de Crăciun, fir-ar. Măcar o să primesc :)

  1. P.S: de aia am pus şi iPod'u ăsta Touch aci', pe blog. Ca să îmi aducă aminte de Traian. Apropo, el e Pityke Touci.
  2. P.S: ştiu că îmi citiţi blogul (da, voi) !

Viaţă de fumător.

Nu, nu fumez.

M-am apucat azi să mânc nişte seminţe rămase de la meci, nu le-au mâncat ai mei pe toate. Doamne, dă-i să nu mă apuce din nou dependenţa de seminţe. Sunt singura care a fost dependentă de aşa ceva?! Nu cred.. Nici nu eram foarte dependentă.. Aveam seminţe în buzunarele de la geacă şi mâncam la şcoală. Acasă aveam pregătite două boluri: unul de seminţe, altul de coji. Când se terminau dădeam o fugă până la magazin şi mai luam. Teme şi seminţe. Comp şi seminţe. Teve şi seminţe. Orice şi seminţe. Nici nu îmi dădeam seama că eram semi-dependentă. Cum am scăpat? Totul s-a oprit de la sine, când mă usturau mult prea tare buzele şi nu mai puteam vorbi sau mânca sau bea. Totul s-a terminat cu bine, acum mănânc seminţe mai cu limită.

Aşa cred că sunt şi fumătorii. Nici nu îşi dau seama că sunt dependenţi şi că nu se pot opri. Oricum, eu îi admir, într-un fel. În alt fel îi detest. Sunt o grămadă la mine în şcoală, mici şi mari, care fumează. Mulţi sunt atât de dependenţi încât trebe' în fiecare pauză să meargă la ascunzătoarea lor "secretă" şi să fumeze. Cred că îşi dau seama că ştiu profii. Dar, totuşi, vă daţi seama prin câte trece un fumător la şcoală? Şi oriunde aproape.. În unele restaurante îi închid într-un glob de sticlă. Dacă sunt claustrofobă şi fumez?! Atunci trebuie să ieşi afară la una mică (la o ţigară), la fel ca şi ăia de la mine din şcoala care pe vânt sau pe ploaie, pe caniculă sau pe viscol ies afară să fumeze. Deci e greu să fumezi. Şi scump. Şi mai sunt şi copiii ăia de 10-12 ani care fumează şi se cred jmeckeri. Nu sunteţi. La 50-60 de ani există o mare posibilitate sa ai plămânii infectaţi sau mai ştiu eu ce şi să mori sau să trăieşti în chinuri până mori. De ce? Că eşti mare jmecker cu ţigara în mană.
Chiar merită să te apuci?

24 nov. 2009

Tehnici esenţiale de comandare a unei Pizza

Tocmai am primit pizza de la Pizzeria Thalia. Deşi stau la 10 minute pe jos de Pizzeria Thalia, eu am comandat-o pentru că sunt in pijamale şi nu am chef să mă schimb şi să merg până la pizzerie singură şi să stau să aştept acolo tot singură. Plus că sunt încă răcită şi nu am voie să ies din casă. Revenim la pizza pe care am comandat-o. Am comandat o Prosciutto. Nu Prosciutto-Funghi, doar PROSCIUTTO. Plus porumb. Îmi place pizza cu porumb. M-am enervat din prima clipă când am comandat-o. Pentru că eu sunt fraieră si draguţă cu tanti-vacă de la telefon, iar ea e o scârbă. O vacă ar fi mai amabilă. Aştept pizza 45-50 de minute, o oră. Vine. Sună nenea la interfon. Mă cheamă jos pentru pizza (stau la bloc, la etajul 4). Mă supăr. Ţip un daiiimn şi sperii pe Schmuckey, porcul-de-guineea (a se citi Şmuchi). Cobor până la 2. Uit banii. Urc. Iau banii. Cobor. Iau pizza. Urc. Deschid: Prosciutto-FUNGHI. Explodez. Nu mai comand pizza de acolo niciodata (minciună). Am început să dau jos ciupercile de pe pizza. Nu reuşesc. Porumbul este prea puternic, o iubeşte pe ciupercă. Îi mânc pe amandoi. Asta e. Data viitoare când comand o pizza voi urma urmatoarele instrucţiuni:

  1. Scrie pe o foaie, fiţuică, foicică, whatever toate detaliile: Pizza dorită, Strada, Numărul de telefon, că şi asta le trebe, să îţi dea bip'uri noaptea.
  2. Când răspunde tanti bâlbâiete şi hotărăştete si răshotărăştete de o grămadă de ori. Să se sature vaca. Nu mulţumi, sau dacă nu te poţi abţine, mulţumestei urât.
  3. Durează prea mult? Anulează comanda. Mai există o grămadă de pizzerii în Timişoara şi în apropierea ei.
  4. Când vine nenea cu pizza încearcă să îl laşi să aştepte la uşă cât de mult poţi. Cât te ţine stomacu, că doar vrei pizza aia. Lasă-i bacşiş. E cool să laşi bacşiş.
  5. Dacă vrei pizza Prosciutto aminteşte-ţi să-i reaminteşti la vaca de la telefon că Prosciutto nu are ciuperci, că de aia se numeşte Prosciutto şi nu Prosciutto-Funghi!

5 paşi foarte simpli de urmat. Eu nu i-am urmat şi aţi citit ce s-a întâmplat. Data viitoare îi voi urma şi se va întâmpla altcumva. Ştiu asta! O simt!

Vine Crăciunul !

Ador reclama asta:

Tot timpul când o dă la teve încep să cânt. Şi nu mă mai opresc din cântat până când ascult o melodie nouă sau până când urlă mother sau father pe mine. Îmi place Căciunul. Îmi place când merg la colindat şi nu numai că câştig bani, dar mă şi distrez şi mai fac o bucurie cuiva, cuiva care se bucură de Crăciun ca şi mine. Anu' ăsta e şi mai fain, că merg cu corul şcolii, care e bun. Serios. Arătăm jalnic, dar cântăm frumos. Am fost la un concurs şi un fel de festival. Mâine merg la Centru de Afaceri să cânt cu corul. Pentru că e fain. Şi îmi place la cor că sunt cea mai mare. Da, că e corul gimnaziului şi eu sunt a8a :> (nu e adevărat, nu sunt clasa a8a. Am 215 ani şi încerc să vă păcălesc).

Întrebare întrebătoare: există Moş Crăciun?
Da. Eu zic că există. Dar aduce cadouri doar copiilor cuminţi. De ce cred prostia asta de păcălit copiii mici? Pentru că am trăit o experienţă uimitoare. Era Ajunul Crăciunului. Aveam cam 6,7,8 ani. Trebuia să merg cu Bunicu', mother şi father nu mai ştiu unde şi îi aşteptam să se îmbrace (pe mine mă îmbrăca mama după ce termina ea să se aranjeze). Bunicu' era în camera lui, father în camera lu' mother, iar mother era lângă mine, pe hol, călca cămaşa lu' father. Eu păzeam uşa de la sufragerie, mai exact bradul. Pentru câteva secunde (maxim 15) am urmat-o pe mama până pe hol. Nu m-am depărtat mult de uşa de la sufragerie, iar când m-am întors erau acolo. Toate. O grămadă de cadouri! Şi acolo era şi ea. Sau el. Era setul meu de gătit. Setul pe care îl admirasem în vitrina din magazin în secret timp de 3 luni. Setul de care nu ştiuse nimeni, doar eu. Eu şi Moş Crăciun.. Şi acel an chiar mă chinuisem să fiu cuminte. Chiar am fost cuminte. Şi au fost uimiţi şi părinţii mei. Şi erau uimiţi pe bune, mi-am dat seama, chiar nu jucau teatru. Nu te pune pe ganduri?

(postare neterminată.)

Mi-a plăcut şi îmi place.

Mi-a plăcut asta.

Şi mi-a plăcut şi asta.

Şi îmi place si de ea, ca actriţă. Cântăreaţă nu ştiu, nu am avut răbdare să caut pe DCplusplus melodii de-ale ei şi să le ascult.

Şi asta îmi place.

Şi îmi place să fac asta şi treaba cu "asta" subliniat si dădut click să apară un link.

Mai îmi plac şi multe altele, dar m-am plictisit.

23 nov. 2009

Nuntă de Vis

Tot m-am chinuit şi m-am chinuit să am răbdare să vină ziua de mâine şi totuşi nu reuşesc. Am vrut să scriu mâine un post nou, ca să fie mai cheţ blogu', dar nu mai am răbdare. Deci o scriu acum. Ţineţi-vă respiraţia că începe :

Nunta mea se va desfăşura de Halloween. Nu contează anul, data e importantă. Biserica va fi decorată cu dovleci, păianjeni şi pânze de păianjeni, pisici negre si vrăjitoare. În loc de flori pe mese vor fi lumânări.Cei prezenţi la nuntă vor fi costumati aşa :
  • Mirele va fi un Vampir sau un Dovleac.
  • Domnişoarele de onoare vor fi Vrajitoare.
  • Părinţii vor fi Dovleci. Sau doar parintii masculi vor fi Dovleci iar femeile vor fi Pisici Negre.
  • Domnişorii de onoare (aşe' se zice,nu?) vor fi Păienjeni.
  • Copii care duc verighetele la altar (mie şi mirelui) vor fi Păienjeni sau Dovleci.
  • Pernele pe care stau verighetele vor fi decorate aşa încât să pară că sunt nişte pânze de păianjen.
  • Preotul.. pe el îl las in pace să se costumeze cum vrea.
  • Naşii vor fi Fantome.
  • Invitaţii se vor costuma în ce vor ei, dar să fie costumati în ceva, orice.
Cât despre cea mai importantă parte dintr-o nuntă, adică mireasa, adică eu, voi avea o rochie minunată, in forma de Dovleac, dacă mirele va fi Dovleac. Iar dacă mirele va fi Vampir, atunci eu, mireasa, voi avea o rochie zdrenţulită, dar tot minunată care sa atragă toate privirile din sală şi din afara ei. Iar buchetul de flori va fi format din trandafiri roşii. 13 la număr.
Iar în loc de tort va fi plăcintă de dovleac.

Să nu încerce nimeni să facă aşa o nuntă înaintea mea! Eu voi fi prima din lume care va avea aşa o nuntă!

P.S: nu cred că m-ar lăsa biserica să fac aşa o nuntă, că sunt catolică. Dar aş putea să îmi fac nunta la reformaţi, am auzit că ăia sunt mai toleranţi. Oricum.. e frumos să visezi.

Ca să nu ziceţi că sunt nebună, uitaţi-vă la asta.

Later-edit: am găsit lista de mâncare: aici!

Ich habe ein blog so Ich bin cool !

Îmi voi imagina că am o grămadă mare de cititori care mă iubesc (inclusiv Traian Băsescu).

În timp ce îl cream pe Mister al meu Blog, am aflat că mai am multe bloguri. Foarte multe. Domnul ştie când le-am mai făcut şi pe alea. Se pare ca printre grămezile mele de bloguri acesta e singurul in care am postat ceva.

Nu-mi plac blogurile cu înjuraturi. Am dat acum ceva timp de un blog a lu' unu jmecker din Cluj (nu mai ştiu blogul, pentru că nu l-am mai accesat de atunci) care înjura "ca la uşa cortului" tot ce apuca. Povestea ceva şi dintr-o data aparea o "da-o in ... mă-sii", (fără puncte-puncte şi fără cratimă) total neintegrat în restul frazelor. Nu mi-a plăcut. Nu fac ca el.

Habar n-am să postez. Dacă iasă bine totul voi fi fericită. Trebuie să învăţ să fac un skin nou pentru blogu ăsta, că la hi5 îs o grămadă existente, dar aici nu. Aici trebe' să mă chinui să fac eu unul, sau să caut pe gugăl.com skinuri gata-făcute. E mai fain aşa. Te face să te simţi un blogger adevarat, de-ăla care nu plateşte.

Mulţumiri? Sigur! Mulţumesc celor care m-au "împins de la spate" şi celor care nu m-au "lasat singură in durerea mea", deşi şi-ar fi dorit să îşi facă tema la chimie. (Sper să vă recunoaşteţi)