Queen. Not really Queen.

Din imaginaţie:
Concertul a fost programat la ora 19:00. Pe la ora 18:oo am ajuns cu limuzina personală. Cobor, ajutată de şoferul personal, evident. Merg pe covorul roşu, încerc să evit pe cât pot paparazzi. Nu prea reuşesc, dau interviuri, fac poze.. Eh, chestii obişnuite. Mă întâlnesc cu restul V.I.P.-urilor şi mergem să ne aşezăm la balcon, la locurile rezervate de organizatori. De ce scriu despre concertul acesta? Pentru că am fost rugată:
A fost un concert plăcut. Prima parte, până la pauză a fost incredibilă. S-au cântat melodii din repertoriul formaţiei Queen. Sala a fost arhiplină. Noroc că am avut locuri rezervate, ha ha ha. Erau copii, săracii de ei, care stăteau pe jos. Chiar stăteau pe jos şi nu vedeau nimic! Incredibil, nu-i aşa?! Eu nu aş sta pe jos, pe locul acela murdar, pe unde calcă toată lumea cu pantofii lor murdari şi urâţi (nu toată lumea îşi permite pantofi minunaţi ca şi ai mei). Pauza a fost groaznică, nu am avut loc să ies să fumez şi eu o ţigară. Nu am avut loc să fac nimic. Din nou, prea multă lume. A doua parte a concertului a fost la fel de minunată ca şi prima. Poate chiar mai minunată. Au fost 2 bisuri, unul dintre ele dedicat mie, celălalt dedicat publicului. M-am simţit bine, a fost.. interesant şi cultivant. Hai fată, că ajunge, m-am plictisit să dictez atâta. Ciau, pusy pusy :* :X

Realitate:
Am întarziat, nu mult. Trebuia să ajung pe la 6 jumate acolo, dar am reuşit să fiu prezentă de-abea pe la 7 fără 10-5 minute. Colegii mei s-au bucurat, nu s-au bucurat că am ajuns acolo, să fiu alături de ei, în aşteptarea profesoarei de muzică, care şi ea a întârziat. N-am avut locuri. Stăteau oamenii în picioare. Neh. Eu nu am stat în picioare. Am stat pe jos. De ce să stau să privesc cum se mişcă arcuşurile de la vioară de-odată? Nu avea rost. Am şezut pe jos, pentru că era mult mai comod faţă de scaunele acelea în formă de harpă. Sau ceva cu corzi, nu le-am studiat foarte bine.
Filarmonica Timişoarei a interpretat melodii din repertoriul formaţiei Queen.Prima parte a concertului a fost plictisitoare. Pauza a fost o-chei. Ar fi fost minunată dacă cineva m-ar fi lăsat să cânt la pian. Daaaar nuuuu, nu am cântat la pian. Deloc. Când s-a terminat concertul nu am cântat. De ce? Pentru că era prea multă lume. Asta e. Nu sunt foarte supărată pentru asta. A doua parte a concertului a fost mai faină. Mai marfă. Mai mişto. Mai cul'. De ce? Pentru că au cântat 2 melodii celebre: We will rock you şi We are the champions. Şiiiiii! Pentru că a spus profesoara de muzică :). Au fost şi 2 bisuri. Ambele dedicate spectatorilor. A fost un concert plăcut, o experienţă pe care mi-ar place să o repet. De ce nu?