Viaţă de fumător.

Nu, nu fumez.

M-am apucat azi să mânc nişte seminţe rămase de la meci, nu le-au mâncat ai mei pe toate. Doamne, dă-i să nu mă apuce din nou dependenţa de seminţe. Sunt singura care a fost dependentă de aşa ceva?! Nu cred.. Nici nu eram foarte dependentă.. Aveam seminţe în buzunarele de la geacă şi mâncam la şcoală. Acasă aveam pregătite două boluri: unul de seminţe, altul de coji. Când se terminau dădeam o fugă până la magazin şi mai luam. Teme şi seminţe. Comp şi seminţe. Teve şi seminţe. Orice şi seminţe. Nici nu îmi dădeam seama că eram semi-dependentă. Cum am scăpat? Totul s-a oprit de la sine, când mă usturau mult prea tare buzele şi nu mai puteam vorbi sau mânca sau bea. Totul s-a terminat cu bine, acum mănânc seminţe mai cu limită.

Aşa cred că sunt şi fumătorii. Nici nu îşi dau seama că sunt dependenţi şi că nu se pot opri. Oricum, eu îi admir, într-un fel. În alt fel îi detest. Sunt o grămadă la mine în şcoală, mici şi mari, care fumează. Mulţi sunt atât de dependenţi încât trebe' în fiecare pauză să meargă la ascunzătoarea lor "secretă" şi să fumeze. Cred că îşi dau seama că ştiu profii. Dar, totuşi, vă daţi seama prin câte trece un fumător la şcoală? Şi oriunde aproape.. În unele restaurante îi închid într-un glob de sticlă. Dacă sunt claustrofobă şi fumez?! Atunci trebuie să ieşi afară la una mică (la o ţigară), la fel ca şi ăia de la mine din şcoala care pe vânt sau pe ploaie, pe caniculă sau pe viscol ies afară să fumeze. Deci e greu să fumezi. Şi scump. Şi mai sunt şi copiii ăia de 10-12 ani care fumează şi se cred jmeckeri. Nu sunteţi. La 50-60 de ani există o mare posibilitate sa ai plămânii infectaţi sau mai ştiu eu ce şi să mori sau să trăieşti în chinuri până mori. De ce? Că eşti mare jmecker cu ţigara în mană.
Chiar merită să te apuci?